STOP DROGURILOR!

Din punct de vedere etimologic, drog, este un cuvânt de origine olandeză – droog.În accepţia clasică, drogul este substanţa care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică una sau mai multe funcţii (OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii); în sens farmacologic, drogul este o substanţă utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependenţă fizică şi psihică sau tulburări grave ale activităţii mintale, ale percepţiei şi ale comportamentului.În conformitate cu unele recomandări ale OMS, substanţele sau clasele de substanţe psihoactive (drogurile) care produc asemenea modificări şi generează dependenţa, sunt următoarele: alcoolul, opiaceele, derivatele cannabisului, sedativele şi hipnoticele, cocaina, halucinogenele, tutunul, solvenţii volatili, alte substanţe psihoactive şi substanţe din diferite clase, utilizate în asociere. Potrivit documentelor internaţionale, prin drog se înţelege „stupefiantele supuse controlului internaţional, prin Convenţia Unică privind Stupefiantele, din 1961 (tablourile I şi II)” şi „substanţele psihotrope al căror control internaţional este prevăzut de Convenţia privind Substanţele Psihotrope, încheiată în anul 1971 (tablourile I, II, III şi IV)” .Psihotrope sunt considerate toate substanţele de origine naturală (vegetală, animală ori minerală) sau de sinteză, susceptibile să modifice într-un mod oarecare activitatea psihicului şi comportamentului uman. „Ele acţionează direct asupra sistemului nervos central, influenţând inegal, selectiv sau global, atât funcţiile psihice instinctive cât şi procesele mintale şi emoţionale.”În fabricarea anumitor droguri sunt folosite unele substanţe chimice, denumite precursori.Precursorii sunt „substanţe chimice folosite în fabricarea ilicită a drogurilor, sărurile acestora precum şi amestecurile ce conţin astfel de substanţe”. Regimul juridic al acestor substanţe este reglementat de Legea nr. 300/ 2002.
Scurt istoric
Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietăţile drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al ritualurilor mistice, în scopuri terapeutice, dar şi pentru a induce o stare de plăcere, având în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman.Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se producea opiul şi derivatele sale, era menţionat în tăbliţele sumerienilor din Mesopotamia.Prin intermediul babilonienilor, proprietăţile terapeutice ale macului sunt cunoscute apoi în Persia şi în Egipt. Grecii şi arabii utilizau opiul în scopuri terapeutice şi ca analgezic pentru a calma durerea, tusea şi diareea. În Grecia, macul era considerat un simbol al fecundităţii. Theofrastus (373-287 î.Hr.) menţionează o otravă preparată din cucută şi suc de mac, care ucide uşor şi fără dureri.Descoperirile arheologice din America de Sud au demonstrat faptul că mestecatul frunzelor de coca se practica încă din anul 3.000 î.Hr., dinainte de apariţia Imperiului Incaş, cocaina reprezentând un simbol sacru pe care zeul soarelui l-a dăruit fiului său, Marele Inca.Tentaţia de a ajunge la stări de euforie îşi are rădăcina în timpuri de mult apuse, chiar pe vremea dacilor şi a romanilor se fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace şi halucinogene (cânepa indiană).Planta Cannabia Sativa, cunoscută sub denumirea de cânepa indiană, este originară din Asia Centrală, fiind menţionată într-un document în China în jurul anilor 2.700 î.Hr., însă se presupune că aceasta era utilizată de oameni cu foarte mult timp înainte. Arheologii au descoperit, în ruinele unui sat din China existent cu 10.000 de ani în urmă, fragmente dintr-un vas în care erau încorporate fibre răsucite de cânepă.Cauzele care au dus la apariţia drogurilor au fost de regulă războaiele. Efecteledrogurilor erau “benefice” pentru armatele diverselor popoare care trebuiau să reziste în regim de război, de multe ori fără hrană şi fără apă. Aşa au luat naştere substantele excitante -droguri în formă primară. Tot războaiele au dus la dezastre umane. Astfel, în secolul al XVII-lea s-a descoperit morfina, un medicament care calma durerile provocate de răni. Cu timpul s-a realizat că morfina administrată în mod repetat duce foarte repede la dependenţă fizică şi psihică. S-a căutat un înlocuitor şi prin derivarea morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care iniţial se credea că nu dă dependenţă aşa de mare ca morfina. În realitate, dependenţa de heroină este de şapte ori mai mare decât cea de morfină.După primul război mondial, aceste substanţe au început să fie consumate în toată lumea. Până la sfârşitul anilor ’30, ele erau legale. Comercializarea lor, în timp, a dus la profituri enorme scoase în afara legii, drogurile au devenit o sursa inestimabilă pentru piaţa neagră. Flagelul comerţului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud şi Orientul Mijlociu a cuprins întreaga planetă.
România, prin aşezarea sa geografică este ţară de tranzit dinspre Orientul Mijlociu către Europa de Vest. Ca orice ţară de tranzit, în timp, a devenit şi consumatoare.Vânzătorii de iluzii au dus standardul morţii albe şi prin baruri, discoteci, case de ţigani şi chiar la colţ de stradă. Traficul de stupefiante a devenit cea mai rentabilă afacere din România, câştigându-se astfel sume fabuloase.Impactul a fost foarte mare în rândul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate faţă de anturaj, au început să consume.Societatea românească a fost luată prin surprindere de acest flagel al drogurilor, ivindu-se astfel probleme foarte grave atât în justiţie, cât şi în lumea medicală. Reacţiile stângace şi întârziate ale autorităţilor au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns să fie devastator. Locuinţă unui toxicoman este gura iadului – anti-camera morţii totale.Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece. Deşi dependenţii de droguri sunt considerati nişte delicvenţi, ei sunt în realitate oameni bolnavi, ajunşi în stare de iresponsabilitate pentru faptele lor.
Marijuana, ecstasy, inhalante, cocaină, crack, amfetamine, halucinogene, heroină sau opiacee sunt droguri ilegale dar au fost încercate de 1,7% dintre români.Dacă se iau în considerare şi medicamentele – tranchilizante, sedative, antidepresive – procentul românilor care au testat drogurile ajunge la 8,6%. Procentele se traduc simplu – 1.300.000 de români au testat pe pielea lor ce înseamnă substanţe interzise, relevă un raport al Agenţiei Naţionale Antidrog. Şi cum plaja de alegere este vastă, cel mai consumat drog este canabisul, într-un procent de 1,5%, urmat de ecstasy – 0,4%, heroină – 0,1%, halucinogene – 0,1%, cocaină (în ambele forme – bază sau crack) – 0,1%.Consumul de canabis este prezent în toate regiunile ţării. Desigur, cei mai mulţi fani, cu vârste cuprinse între 15 şi 64 de ani, sunt la Bucureşti – consumul înregistrând aici un procent de 5,6%. Capitala este urmată de Transilvania – 1,3 % şi Muntenia, Moldova, Banat-Crişana – 1,1%, Dobrogea cu 0,9% şi Oltenia, cu 0,06%. Restul drogurilor – ecstasy, heroină, inhalante, amfetaminele şi cocaina – sunt încercate cu precădere de populaţia tânără, între 15 şi 34 de ani.
Clasificare droguri
În literatura de specialitate şi în practică există numeroase clasificări ale drogurilor, având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: după efectul produs asupra sistemului nervos central – SNC, după originea lor, după regimul juridic al substanţelor sau după dependenţa generată. A. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra SNC, se consideră în general cea mai adecvată fiind cea utilizată în practică de organismele ONU, preliată şi de Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol.În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel:1. substanţe stimulente sau psihoanaleptice;2. substanţe depresoare sau psiholeptice;3. substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.
1. Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea SNC. Din această categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele şi psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în:→ stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. În doze moderate acestea întreţin starea de veghe, cresc activitatea mintală şi crează o senzaţie de bine.
→ stimulente ale umorii – substanţe ce îndepărtează starea depresivă.2. Depresoarele sunt substanţe care încetinesc activitatea SNC în general ele având efecte analgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac parte din această categorie sunt: opiul şi derivaţii săi (morfina şi heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante şi hipnoticele.
3. Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei, temporale şi spaţiale. În fapt ele „deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează”. În această categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele. B. Clasificarea drogurilor în funcţie de originea produsului:1. droguri naturale;2. droguri de semisinteză;3. droguri de sinteză (sintetice).
1. Drogurile naturale sunt cele obţinute direct din plante sau arbuşti: opiul şi opiaceele, cannabisul şi răşina acestuia, khat-ul, frunzele de coca şi derivaţii săi şi alte plante cu principii halucinogene.
2. Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-un produs vegetal (heroina, LSD).
3. Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substanţe psihotrope obţinute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluşi şi „solvenţii volatili şi alte produse cu proprietăţi asemănătoare drogurilor”. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradiţională, fiind totodată larg răspândite şi uşor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependenţă psihică şi uneori fizică producând totodată şi fenomenul de toleranţă. C. În funcţie de regimul juridic al substanţelor acestea se împart în două categorii:
1. substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele) – sunt folosite în tratamente medicale.
2. substanţe total interzise (LSD, heroină, ecstasy, cocaină).
D. În funcţie de dependenţa generată (clasificare de ordin medical), drogurile se împart în trei categorii:
1. droguri ce creează dependenţă fizică;
2. droguri ce creează dependenţă psihică;
3. droguri ce creează dependenţă mixtă – din această ultimă categorie fac parte cele mai multe stupefiante. E. Clasificarea statuată în dreptul internaţionalUna dintre principalele clasificări este aceea statuată în dreptul internaţional conform căreia în funcţie de plasarea pe unul dintre cele două tablouri ale Convenţiei unice privind stupefiantele din anul 1961 şi respectiv patru tablouri din Convenţia privind substanţele psihotrope din anul 1971, drogurile se împart în stupefiante şi substanţe psihotrope.Potrivit art. 1 lit. q şi r din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit şi a abuzului cu stupefiante şi substanţe psihotrope, semnată la Viena în 1988, această clasificare arbitrară este menţinută şi chiar întărită.Pierre Deniker realizează o clasificare generală a psihotropelor în cadrul căreia grupele chimice sunt repartizate, pe tipuri de acţiune, astfel:
1. psiholeptice – hipnotice;- tranchilizante şi sedative;- nemoleptice;- regulatoarele umorului.2. psihoanaleptice – stimulentele stării de veghe;- antidepresoare stimulente ale umorului;- alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea, ceai, cola, maté, guarana, khat, tutun, camfor, etc).3. psihodisleptice – halucinogene şi onirogene (mescalina)- stupefiantele (cocaina, heroina)- alcoolul şi derivaţii săi F. În funcţie de modul de administrare (de consum) drogurile pot fi clasificate în: injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, inhalare; unele se pot administra şi sub forma de supozitoare.